FOTO / Ada Kaleh – o valoare turistică inestimabilă pentru È›ara noastră, rătăcită sub apele Dunării
Data: 26-2-2013Insula turcească Ada Kaleh, un paradis pierdut. AÈ™a o descriu bunicii, respectiv străbunicii noÈ™tri care au trăit pe vremea când bucata sălbatică de pământ, aÈ™ezată pe mijlocul Dunării, avea o importanță deosebită. Cu un parfum oriental È™i o climă blândă, celebra insulă de turci care adăpostea sute de smochini È™i măslini a fost locuită încă din antichitate.
Cu aproximativ 1.000 de suflete, insula din vecinătatea OrÈ™ovei oferea comerÈ› tuturor persoanelor care ajungeau aici, la preÈ›uri cu mult sub nivelul țării la acea vreme. O amintire care nu va fi È™tearsă niciodată din cărÈ›ile de istorie È™i totodată un pontenÈ›ial turistic care a pierit imediat după ce s-a creat lacul de acumulare de la PorÈ›ile de Fier. Cu toate că s-a încercat reclădirea insulei dar È™i a obiectivelor istorice care au fost demolate, în aval, pe insula Șimian, acest lucru a rămas fără succes.
O comunitate restrânsă cu multe avantaje
Astăzi, orÈ™ovenii de vârsta a treia retrăiesc parcă din amintiri clipele de odinioară, când treceau cu barca pe insulă, mâncau smochini direct din pom, îÈ™i cumpărau rahat ori dulceață de trandafiri È™i admirau faimosul covor roÈ™u din moscheea de pe Ada Kaleh. Domnul Morariu din OrÈ™ova se numără printre puÈ›inii oameni care au trăit acele momente È™i povestesc cu drag È™i nostalgie în acelaÈ™i timp ce a pierdut oraÈ™ul de pe Dunăre.
“Ada Kaleh era o insulă ocupată doar de către turci. Îmi aduc aminte de ei că erau o comunitate foarte restrânsă dar care cunoÈ™tea foarte bine comerÈ›ul. Aveau o echipă de fotbal care se numea tot Ada Kaleh. De multe ori am plecat cu barca din OrÈ™ova, pe insulă. Am multe amintiri plăcute din acea perioadă”, îÈ™i aduce aminte domnul Morariu, fost profesor de EducaÈ›ie Fizică È™i Sport în OrÈ™ova.
Fenomenul porto-franco, cel mai mare avantaj al turcilor de pe insula Ada Kaleh
Printre marile avantaje ale insulei, până prin anul 1983, se număra fenomenul de porto-franco. “Turcii de aici erau scutiÈ›i de plata impozitelor ori a taxelor pentru marfa importată pe insulă. De aceea, pe Ada Kaleh puteam găsi celebrul porÈ›elan rosenthal, fesuri, lucruri turceÈ™ti, obiecte de artă la un preÈ› cu mult sub nivelul pieÈ›ei de atunci”, a continuat domnul Morariu. Pe insulă se ajungea doar cu barca, iar fiecare transport costa. Domnul Morariu povesteÈ™te că într-un an s-a întâmplat È™i un accident pe traseul până la insulă. Una din bărcile care transportau români spre Ada Kaleh s-a răsturnat È™i o femeie a murit înecată în Dunăre.
“Încă de când intrai pe insulă, nu puteai să îÈ›i dai seama care este casa omului sau care e prăvălia. Fiecare familie de turci obiÈ™nuia să producă rahat. ToÈ›i aveau în faÈ›a caselor fie rahat, cafea, fie dulceață de smochine sau trandafiri, pe care o produceau chiar ei. Tutunul se cumpăra la preÈ› foarte bun pe insulă, pentru că turcii îl importau fără nicio taxă suplimentară”, povesteÈ™te fostul profesor.
Celebrul covor roÈ™u de pe insulă a ajuns în Dobrogea
Un alt punct forte al insulei de turci, a fost celebrul covor roÈ™u din moschee, el fiind unul foarte frumos È™i foarte mare. “Nu È™tiu să vă relatez cu exactitate cât era de lung, cert e faptul că toată lumea vorbea despre acest covor persan care din câte cunosc, a fost luat È™i adus în Dobrogea după ce insula a dispărut”, a punctat domnul Morariu.
Copiii turci studiau în OrÈ™ova
Pe insulă, copiii turci aveau È™i o È™coală, I-IV. La finele claselor gimnaziale, aceÈ™tia îÈ™i continuau studiile în OrÈ™ova. “De multe ori am trect pe insulă. Parcă È™i acum văd în faÈ›a ochilor parcul de la intrarea in fortăreață È™i căsuÈ›a de pe partea dreaptă unde era ridicat un sfânt de-al turcilor...îmi scapă acum numele. Era un peisaj frumos. Îmi amintesc că treceam cu prietenii mei aici, doar ca să mâncăm smochine”, mărturiseÈ™te domnul Morariu.
Cazematele Ada Kaleh au fost construite de către austrieci, iar majoritatea turcilor de pe insulă È™i-au amenajat aici locuinÈ›e provizorii. Era o comunitate extrem de restrânsă È™i închisă care trăia din comerÈ›. Insula s-a stins odată cu crearea lacului de acumulare de la PorÈ›ile de Fier.
Tot atunci, majoritatea locuitorilor de aici au preferat să se mute în alte regiuni ale României sau să migreze în Turcia. Din acel moment, insula nu mai poate fi admirată decât în cărÈ›ile de istorie sau în vederile vechi ale bunicilor nostri. Un lucru trist pe care îl recunosc mulÈ›i È™i asta deoarece insula putea însemna un punct turistic de mare succes în zonă. Cert e faptul că nici astăzi nu s-a renunÈ›at la ideea de a reconstrui insula Ada Kaleh…
Galerie foto
comments powered by Disqus