Judeţul Mehedinţi nu mai are echipă în primele trei eşaloane! Fotbalul care i-a dat pe Oţet, Cămătaru şi Rădoi este în ruină

• Tweet

Un judeţ a lansat adevărate legende ale fotbalului autohton. În prezent nu mai are echipă în primele trei eşaloane

Până la debuturile lui Sorin Vlaicu, Flavius Stoican, Florin Costin Şoavă, Gabriel Boştină, Mirel Matei Rădoi sau Dorel Stoica, jucători care au făcut carieră în Liga I, având selecţii chiar şi la echipa naţională, Mehedinţiul a format adevărate legende ale fotbalului românesc. Mai puţin cunoscuţi severinenilor din zilele noastre, poate şi din cauza faptului că nu au mai revenit pe meleagurile natale şi astfel n-au mai avut tangenţă cu fotbalul local, aceşti mari jucători au fost în anii ‘60-’80 decisivi pentru echipele de club la care au activat.

Oţet şi Cămătaru, la Ştiinţa
De numele lui Constantin Oţet este legată cea mai mare performanţă din istoria Universităţii Craiova. Mai puţin poate e cunoscut faptul că antrenorul care a dus echipa-fanion a Olteniei în semifinalele Cupei UEFA este originar din Mehedinţi. Născut pe 24 decembrie 1940 în comuna Rogova, Constantin Oţet a fost nevoit să renunţe prematur la activitatea fotbalistică, în urma unei accidentări. La 23 de ani devine antrenor la grupa de juniori de la AS Metalul Turnu-Severin, după care a ajuns la echipa de seniori aflată în Divizia C, mandate derulate în perioada 1963-1968. A plecat apoi în Bănie şi până-n 1977 activează la echipa de tineret a Universităţii Craiova, dar este şi secund la echipa de seniori, aducându-şi aportul la cucerirea primului titlu din istoria echipei din Bănie, în sezonul 1973-1974. În ediţia 1978-1979 este secund la FC Argeş, cu care de-asemenea reuşeşte să devină campion al României!

În 1980 revine în Bănie, ca secund al lui Ion Oblemenco, şi cucereşte un nou titlu de campion. Ulterior, Oţet devine antrenor principal al Universităţii Craiova, alături de care reuşeşte cele mai mari performanţe din istoria fotbalului din Oltenia. În 1984 pleacă la Politehnica Iaşi, după care a pregătit Minerul Motru şi Jiul Petroşani. După Revoluţie a antrenat în Egipt, Arabia Saudită şi Siria. S-a stins din viaţă pe 19 februarie 1999, iar Consiliul Local Craiova i-a acordat, post-mortem, titlul de cetăţean de onoare al oraşului. În perioada în care Oţet a venit în Bănie, Universitatea Craiova aducea la echipă un fotbalist necunoscut, dar cu un fizic impresionant.

Născut pe 22 iunie 1958, la Strehaia, Rodion Gorun Cămătaru avea să devină unul dintre atacanţii de renume ai fotbalului românesc. După 12 ani petrecuţi în Bănie, Cămătaru a dezamăgit însă fanii şi s-a transferat în 1986 la Dinamo Bucureşti. Până la încheierea carierei, a mai evoluat în Belgia şi Olanda, la Charleroi, respectiv Heerenveen. În Divizia A din România a bifat 377 de meciuri şi a marcat 198 de goluri. A îmbrăcat de 75 de ori tricoul echipei naţionale, pentru care a înscris 22 de goluri, unele decisive pentru calificarea României la Campionatul European din 1984.

Pigulea şi Iovănescu au luat campionatul cu FC Argeş
Legitimat, la fel ca Rodion Cămataru, la Progresul Strehaia, Marcel Pigulea s-a născut pe 24 mai 1943, în comuna Albuleşti. S-a transferat în 1961 la Dunărea Giurgiu. Fundaşul mehedinţean a trecut şi pe la Sportul Studenţesc Bucureşti, dar consacrarea a cunoscut-o la FC Argeş, unde a activat timp de şase ani. În Trivale, a cucerit, în sezonul 1971-1972, primul titlu de campion din istoria fotbalului piteştean. Şi-a încheiat cariera la CSM Reşiţa şi a adunat 200 de meciuri în Divizia A. S-a dedicat meseriei de antrenor, iar în 1978 a promovat Chimia Râmnicu Vâlcea în Divizia A. A mai pregătit Politehnica Timişoara, Gloria Buzău sau Progresul Bucureşti, dar şi echipa naţională de juniori a României - Luceafărul.

În 1996 a antrenat echipa marocană Hassania Agadir, apoi a condus naţionala Algeriei, după care a pus bazele unei şcoli particulare de fotbal, în Bucureşti. Tot la FC Argeş a jucat şi Sevastian Iovănescu. Născut pe 2 octombrie 1953, la Ghelmegioaia, acesta a  debutat în Divizia C la Progresul Strehaia, după care s-a transferat la CFR Caransebeş. În Divizia A a jucat la Steaua Bucureşti (1971-74), Farul Constanţa (1974-75) şi FC Argeş (1978-80), cu care a cucerit titlul de campion naţional în 1979, al doilea, şi ultimul, din istoria fotbalului piteştean. A mai evoluat la FC Scorniceşti, iar în 1982 a revenit la FC Argeş, unde şi-a încheiat cariera. Pe postul de mijlocaş, a bifat 358 de meciuri în prima divizie şi a marcat 54 de goluri. În urma unui şoc septic, Iovănescu a decedat pe 28 martie 2010, la Constanţa, unde ocupa funcţia de preşedinte la FC Farul.

Tătaru II  la Steaua, Doru Popescu la Dinamo
Alţi doi mehedinţeni s-au remarcat la cele două echipe de top din Capitală. Gheorghe Tătaru (II) s-a născut pe 5 mai 1948 la Turnu-Severin. A evoluat la Steaua Bucureşti, de la juniori până în 1974 şi a îmbrăcat de zece ori tricoul echipei naţionale a României, marcând trei goluri. A participat la Campionatul Mondial din 1970 şi a mai jucat la Chimia Râmnicu Vâlcea, Chindia Târgovişte şi Unirea Slobozia. În Divizia A a adunat 272 de meciuri şi a marcat 80 de goluri.

S-a stins din viaţă pe 19 decembrie 2004 la Iaşi. Născut pe 29 martie 1949 la Baia de Aramă, Doru Popescu a făcut carieră la Dinamo Bucureşti, pentru care a evoluat în perioada 1969-1973. A mai evoluat la CSM Reşiţa, FC Argeş şi Rapid Bucureşti. Per total, a adunat 172 de meciuri în Divizia A şi a marcat 32 de goluri. Ultimul severinean care s-a retras de pe prima scenă, înainte de Revoluţie, a fost fundaşul central  Florin Udrea, transferat de la CSM Drobeta la Chimia Râmnicu-Vâlcea, unde a evoluat între 1982-1986, perioadă în care a bifat aproape 100 de meciuri şi a marcat 6 goluri. Popescu şi Udrea sunt singurii care s-au reîntors pe meleagurile natale, locuind în prezent în Drobeta-Turnu Severin.

În prezent, Mehedinţiul a ajuns singurul judeţ din România fără nicio echipă de fotbal în primele trei ligi! Prosport.ro