Sfântul Gheorghe, sărbătorit pe 23 aprilie. Ce trebuie să facă toÅ£i creÅŸtinii în această zi

• Tweet

Sfântul Gheorghe este sărbătorit de credincioÅŸi în fiecare an, pe 23 aprilie. Această sărbătoare este considerată ca vestind începutul verii pastorale. În tradiÅ£ia populară, Sfântul Gheorghe este cunoscut ÅŸi sub numele de Sângiorz, fiind perceput ca protector al naturii înverzite, al vitelor ÅŸi al oilor.

Sfântul Mucenic Gheorghe s-a născut în Capadocia, din părinÅ£i creÅŸtini. A trăit în vremea împăratului Diocletian (sec. al IV-lea). Datorită vitejiei ÅŸi victoriilor sale, ajunge conducător de armată.

În anul 303, împaratul Diocletian va începe lupta împotriva creÅŸtinilor. Au fost dărâmate lăcaÅŸuri de cult, interzise adunările creÅŸtinilor, arse cărÅ£ile sfinte, iar cei ce refuzau să aducă jertfă zeilor erau uciÅŸi. În faÅ£a acestei situaÅ£ii, Sfântul Gheorghe nu se fereÅŸte să-ÅŸi mărturisească credinÅ£a în Hristos, motiv pentru care va fi întemniÅ£at. Va fi supus la diverse chinuri: loviri cu suliÅ£a, tras pe roată, îngropat în var, lespezi de piatră puse pe piept, etc, dar nicio tortură nu l-a făcut să renunÅ£e la credinÅ£a sa.

Cei prezenÅ£i la aceste suferinÅ£e, uimiÅ£i de faptul că Sfântul Gheorghe a rămas nevătămat ÅŸi că a înviat un mort, au renunÅ£at la credinÅ£a păgână ÅŸi au primit credinÅ£a în Hristos. Minunea învierii celui decedat a convins-o ÅŸi pe împărăteasa Alexandra, soÅ£ia lui Diocletian, să îmbrăţiÅŸeze creÅŸtinismul.

Sfântul Gheorghe a fost ispitit cu onoruri pentru a jerfi zeilor, dar aceste încercări au fost zadarnice. Pentru că nu a lepădat credinÅ£a în Hristos, Sfântul Gheorghe este condamnat la moarte prin decapitare, în ziua de 23 aprilie 304, rămânând de atunci zi de prăznuire. Sfântului Gheorghe i se mai spune purtător de biruinţă, iar icoanele îl înfăţiÅŸează pe un cal alb, simbol al purităţii, al luminii, în uniformă militară, străpungând cu suliÅ£a un balaur. În calendarul popular, Sângiorz este considerat a fi protector al naturii înverzite, al vitelor ÅŸi al oilor.

TradiÈ›ii È™i superstiÈ›ii de Sfântul Gheorghe

În ziua Sfântului Gheorghe, creÅŸtinii pun la porÅ£ile caselor crenguÅ£e de fag, brazde cu iarbă verde sau smocuri de iarbă în stâlpii de susÅ£inere ai porÅ£ilor.

Pentru a fi ferite de farmece, vrăjitorii ÅŸi boli, animalele sunt protejate cu crenguÅ£e de leuÅŸtean puse la intrarea în grajduri. La Å£ară, se credea că prin acest ritual oamenii, vitele ÅŸi semănăturile erau protejate de forÅ£ele malefice, ce deveneau extrem de active în acest moment de început al anului pastoral.

Pentru ca membrii familiei să fie protejaÅ£i de junghiuri rele ÅŸi de boli necruţătoare trec prin fumul ÅŸi flăcările unui foc aprins, iar vitele ÅŸi casele se afumă, la rândul lor, cu tămâie.

Se mai spune în tradiÅ£ia populară că de Sfântul Gheorghe ard comorile pământului, ele putând fi văzute. Cei care le caută nu trebuie să scoată nici un cuvânt pentru a le putea descoperi, ca nu cumva duhul comorii să-i amuÅ£ească.

În noaptea de Sfântul Gheorghe, fetele nemăritate pot vedea chipul ursitulului oglindit într-un vas cu apă de izvor din care nu s-a băut, dacă stau goale între lumânări aprinse, aÅŸezate în formă de cruce.

Nimeni nu are voie să doarmă în această zi, deoarece se crede că acel care încalcă interdicÅ£ia va fi somnoros tot anul.

Pentru a fi apăraÅ£i de rele, oamenii se cântăresc, astfel ei cred că vor fi sprinteni până la anul, când obiceiul se reînnoieÅŸte.

Urzicatul era un alt obicei de practicat de tinerii din comunităţile tradiÅ£ionale bucovinene. Tinerii se atingeau, pe furiÅŸ, peste părÅ£ile neacoperite ale corpului, cu tulpini de urzică, sperând că astfel vor fi mai ageri, mai harnici ÅŸi mai sănătoÅŸi de-a lungul verii.

De Sfântul Gheorghe se dau de pomană lapte, brânză ÅŸi caÅŸ.

În comunităţile săteÅŸti contemporane se mai păstrează obiceiul împodobirii stâlpilor de la poartă cu ramuri de salcie înmugurită ÅŸi cu flori galbene de primăvară, înfipte în brazde înverzite. RTV.net