Tot ce trebuie să ştii despre Postul CRACIUNULUI

• Tweet

POSTUL CRÄ‚CIUNULUI, al doilea ca importanţă după postul PaÅŸtilor, a început în 14 noiembrie ÅŸi se încheie în 24 decembrie, în cele 40 de zile, cei care postesc pot mânca doar produse vegetale, fără carne ÅŸi produse lactate, iar în toate zilele de sâmbătă ÅŸi duminică au dezlegare la peÅŸte. POSTUL CRÄ‚CIUNULUI în bisericile ortodoxe începe miercuri ÅŸi durează 40 de zile, potrivit hotărârii Sinodului local din Constantinopol care a avut loc în 1166, în timpul patriarhului Luca Chrysoverghi, până atunci postul fiind de ÅŸapte zile sau ÅŸase săptămâni, mai aspru sau mai uÅŸor.

Prima zi de dezlegare la peÅŸte din POSTUL CRÄ‚CIUNULUI este miercuri 21 noiembrie, de sărbătoarea Intrării Maicii Domnului în Biserică. În afara zilelor de sâmbătă ÅŸi duminică, mai sunt dezlegări la peÅŸte vineri 30 noiembrie, de sărbătoarea Sfântului Andrei, joi 6 decembrie, de sărbătoarea Sfântului Ierarh Nicolae, joi 13 decembrie, de sărbătoarea Sfântului Ierarh Dosoftei, mitropolitul Moldovei.

Ultima zi în care se mănâncă peÅŸte în POSTUL CRÄ‚CIUNULUI este marÅ£i 18 decembrie, de Sărbătoarea Sfântului Cuvios Daniil Sihastrul. Zilele cu dezlegare în Postul Crăciunului sunt marcate, de regulă, în calendarul creÅŸtin ortodox fie prin menÅ£iunea dezlegare la peÅŸte, fie prin simbolul unui peÅŸte. Acest post este de asprime mijlocie, asemănător celui al SfinÅ£ilor Apostoli.

Părintele Ciprian Apetrei, de la Biserica Sfântul Antonie cel Mare din Capitală, a declarat pentru MEDIAFAX că postul este un act liber consimÅ£it, reglementat de disciplina religioasă pentru a întâmpina un eveniment important în istoria mântuirii ÅŸi el trebuie să reprezinte ÅŸi o abÅ£inere de la toate lucrurile rele ÅŸi de la gânduri urâte.

În timpul acestui post, în mănăstiri se ajunează lunea, miercurea ÅŸi vinerea până în ceasul al nouălea (aproximativ orele 15.00-16.00), când se mănâncă hrană uscată sau legume fierte, fără untdelemn; marÅ£ea ÅŸi joia se mănâncă plante fierte, drese cu untdelemn, ÅŸi se bea vin, iar sâmbăta ÅŸi duminica se îngăduie ÅŸi peÅŸte, cu excepÅ£ia perioadei dintre 20 ÅŸi 25 decembrie, când postul devine mai aspru). Dacă lunea, marÅ£ea sau joia cade prăznuirea vreunui sfânt cu doxologie mare, se dezleagă la peÅŸte, iar miercurea ÅŸi vinerea, la vin ÅŸi untdelemn, dar se mănâncă numai o dată pe zi. Tot aÅŸa, dacă miercuri sau vineri se întâmplă să cadă sărbătorirea unui sfânt cu Priveghere sau hramul bisericii, atunci se dezleagă la untdelemn, peÅŸte ÅŸi vin.

Copii ţin postul?

Aici părerile sunt împărÅ£ite. DeÅŸi unii preoÅ£i susÅ£in că ÅŸi copiii trebuie să postească, medicii spun că aceÅŸtia au mare nevoie de o alimentaÅ£ie completă, din care produsele animaliere nu pot fi excluse. 

MulÅ£i dintre credincioÅŸi îÅŸi sfătuiesc copii, în Postul Crăciunului, să postească doar miercurea ÅŸi vinerea. 

PreoÅ£ii spun însă că acei copii care sunt bolnavi - anemie, rahitism etc. - pot să sară peste Postul Crăciunului, scrie Libertatea.ro.

POSTUL CRÄ‚CIUNULUI este Å£inut ÅŸi în Biserica Romano-Catolică, unde este numit "Jejunum Adventus Domini" (Postul venirii Domnului), dar durează doar trei săptămâni.

Obiceiuri și tradiții

În ultima zi a POSTUL CRÄ‚CIUNULUI (24 decembrie), numită Ajunul Crăciunului, credincioÅŸii din multe zone ale ţării pregătesc bucate pe care le sfinÅ£eÅŸte preotul. Ziua de Ajun este o zi de post mai aspru decât în celelalte zile. Se ajunează până la ceasul al nouălea, când se obiÅŸnuieÅŸte să se mănânce, în unele părÅ£i, grâu fiert amestecat cu fructe ÅŸi miere, în amintirea postului lui Daniel ÅŸi al celor trei tineri din Babilon. În unele zone se ajunează până la răsăritul luceafărului de seară, care aminteÅŸte de steaua ce a vestit magilor naÅŸterea Mântuitorului. Această ajunare aminteÅŸte, de asemenea, de postul Å£inut odinioară de catehumenii care, în seara acestei zile, primeau Botezul creÅŸtin ÅŸi apoi prima împărtăşire la Liturghia săvârÅŸită atunci în acest scop.

Tot din ziua de Ajun încep colindele, cântările prin care glasurile copiilor vestesc marea bucurie a Întrupării Domnului. Postul se încheie în 25 decembrie, după Sfânta Liturghie.

NaÅŸterea lui Iisus este prezentată în două Evanghelii, la Matei ÅŸi Luca, fiecare punctând anumite elemente istorice ÅŸi cosmice. Astfel, Sfântul Evanghelist Matei aminteÅŸte de stea, de magi ÅŸi de fuga în Egipt, pe când Sfântul Evanghelist Luca descrie călătoria de la Nazaret la Betleem, naÅŸterea Pruncului ÅŸi aÅŸezarea Lui în iesle, închinarea păstorilor ÅŸi bucuria cerească a îngerilor.

Unul dintre obiceiurile din perioada postului este şi astăzi spălarea veselei cu cenuşă sau leşie, ca să nu mai aibă nicio urmă de carne sau derivate ale acestor produse.

De asemenea, perioada de după Lăsatul secului de Crăciun era cunoscută sub denumirea "ÅŸezătorile de iarnă". Åžezătorile erau întâlniri comunitare cu caracter lucrativ, dar ÅŸi distractiv. Chiar dacă se desfăşurau în perioada POSTUL CRÄ‚CIUNULUI, aspectul distractiv era tolerat deoarece în cadrul lor erau învăţate colindele ÅŸi urăturile ce urmau să fie rostite în timpul sărbătorilor de iarnă.

În ziua de Lăsata secului, gospodarii de la sate mănâncă sarmale ÅŸi carne friptă, beau Å£uică ÅŸi vin nou. Gospodinele trebuie să Å£ină cont de mai multe superstiÅ£ii: resturile de la masa de Lăsata secului se aruncă doar spre răsărit, altfel păsările se vor răzbuna ÅŸi vor ciuguli toată recolta de boabe; oalele se aÅŸază cu gura-n jos pentru ca gospodăria să fie ferită de pagube. În plus, femeile nu au voie să coasă, nu torc ÅŸi nu Å£es de Lăsata secului pentru ca gospodăria să nu fie lovită de rele ÅŸi de boli. Dacă dai împrumut ceva din casă, se vor înmulÅ£i lupii ÅŸi vor coborî în sat. Femeile fac turte de mălai ÅŸi le dau de pomană pentru morÅ£i ÅŸi vii.

În unele zone, există obiceiul "bătutul pernelor": fetele nemăritate încearcă astfel să-ÅŸi îmblânzească soarta ÅŸi să-ÅŸi găsească peÅ£itori. Este o vreme ÅŸi a prezicerilor: dacă pieptul găinii fripte pentru masă este gras, iarna va fi grea, viscolită ÅŸi geroasă, iar dacă este lipsit de grăsime, vine iarnă blândă ÅŸi o vară rodnică.

De Sfântul Matei, în 16 noiembrie, fetele din zona HaÅ£egului merg la fântâna din mijlocul satului ÅŸi, la cântatul cocoÅŸului, aprind o lumânare ÅŸi o pun pe margine. Se spune că, pentru care merită, lumina ce se reflectă în apă se va transforma ÅŸi îi va arăta fetei chipul viitorului soÅ£. Tot acum, femeile lucrează până la amiază pentru a avea spor în casă anul viitor.